În 2025, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii pe 25 aprilie, în prima vineri după Paște, cunoscută și ca Vinerea Luminată sau Vinerea Scumpă.
Această importantă sărbătoare închinată Maicii Domnului aduce cu sine tradiții străvechi, obiceiuri specifice și o bogată semnificație spirituală pentru credincioși din toate colțurile țării. Celebrată anual în Săptămâna Luminată, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii nu are o dată fixă în calendar, fiind mereu legată de data Sfintelor Paști.
Originea și semnificația sărbătorii Izvorul Tămăduirii
Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și își are originea într-o legendă legată de viitorul împărat bizantin Leon cel Mare. Conform tradiției, înainte de a deveni împărat, Leon se plimba într-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde a întâlnit un orb care îi cerea apă și ajutor pentru a ajunge în cetate.
În timp ce căuta apă, Leon a auzit glasul Maicii Domnului, care l-a îndrumat către un izvor. După ce a băut apa din acel izvor, orbul s-a vindecat miraculos. După ce a ajuns pe tronul imperial, Leon a zidit o biserică deasupra izvorului, în semn de mulțumire și recunoștință față de Maica Domnului. Mai târziu, și împăratul Justinian, vindecat și el de o boală gravă la același izvor, a construit o biserică și mai mare în acel loc.
Deși construcția a fost distrusă de turci în 1453, izvorul tămăduitor se păstrează până în zilele noastre. Actuala biserică a Izvorului Tămăduirii din Istanbul datează din secolul al XIX-lea, iar în subsolul acesteia există un paraclis din secolul al V-lea, unde se găsește izvorul cu apă considerată tămăduitoare.
Icoana specifică acestei sărbători o înfățișează pe Maica Domnului cu mâinile în rugăciune, într-un bazin asemănător unei cristelnițe, având la piept pe Hristos, simbolizând că Mântuitorul este viața Bisericii, iar Maica Domnului, prin puterea harului divin, devine izvor purtător de viață și tămăduire.
