Sărbătoarea de Florii este celebrată în fiecare an cu o săptămână înainte de Învierea Domnului. Praznicul marchează Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și este considerat momentul de început al Săptămânii Patimilor. Din Duminica Floriilor încep să se organizeze Deniile, slujbele care amintesc momente din viața lui Hristos, iar credincioșii respectă mai multe obiceiuri și tradiții până în ziua Paștelui. Sărbătoarea de Florii mai este denumită și Duminica Patimilor, a Floriilor sau Duminica Patimilor Domnului. Este sărbătoare cu cruce roșie în calendarul ortodox și zi cu delegare la pește.

Obiceiuri și tradiții de Florii

Crenguțele de salcie sfințite în ziua de Florii: Multe dintre obiceiurile sărbătorii de Florii sunt asociate cu ramurile de salcie, care înlocuiesc crenguțele de finic și măslin cu care Iisus Hristos a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim. Credincioșii duc la biserică crenguțe de salcie pentru a fi sfințite de preot la sfânta Liturghie și, ulterior, le duc și le păstrează în locuințe pentru sporul casei. Ramurile de salcie se pun la icoane, la intrarea în casă sau la adăposturile animalelor pentru ca acestea să fie ferite de boli.

Zi cu dezlegare la pește: Duminica Floriilor este una dintre puținele zile din postul Mare în care este dezlegare la pește. Potrivit obiceiurilor, peștele nu trebuie să lipsească de pe masa de sărbătoare.

De Florii se sărbătoresc toți cei care poartă nume de floare: Ziua de Florii este dedicată și persoanelor care își serbează onomastica, deoarece poartă nume de floare. Potrivit tradiției, sărbătoriților li se oferă flori ori alte cadouri simbolice.

Credincioșii se spovedesc și se împărtățesc înainte de Săptămâna Mare: Mulți credincioși aleg să se spovedească înainte de Paște, imediat după slujba de Florii. Potrivit tradițiilor strămoșești, persoanele care aleg să se împărtășească în această zi au șanse mari să li se îndeplinească dorințele în scurt timp. „Încă din ziua de Florii, cu toții simțim că cele șașe săpătămâni de post se termină și urmează o săptămână specială, o perioadă de postire mai aspră. Imediat după duminca Floriilor începe săptămâna Sfintelor Pătimiri, iar de acum mulți oameni aleg să țină post negru, dar și să participe la slujbe de spovedire.

Încep Deniile din Săptămâna Mare: Deniile încep să se săvârșească în toate bisericile din țară începând cu duminica Floriile. De acum și până în Vinerea Mare, oamenii sunt invitați să participe la slujbele speciale denumite Denii. Acestea sunt citiri sfinte care au rolul de a aminti momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa. (articol preluat de pe DIGI24.ro)

Evanghelia dupa Ioan 12, 1-18.

Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului.

Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci, mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.

A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!

Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.