Iată, uitaţi-vă care sunt părţile noastre, care sunt atacurile patimilor împotriva lor şi care sunt armele împotriva acestor patimi. Să cercetăm pe bucăţele alcătuirea firii noastre şi să o înarmăm aşa cum trebuie.

Avem trup. Viaţa trupului este susţinută prin lucrarea armonioasă a feluritelor lui părţi. Satisfacerea necesităţilor trupului este o lege a firii; dar se apropie de ele patima, această satisfacere pierde măsura şi chipul cuviincios şi devine păcat.

Trupul nostru trebuie hrănit. Organele legate de hrănire sunt cel gustativ, gâtul şi stomacul. Patimile care atacă aceste părţi sunt: multa mâncare, mâncarea de bunătăţi - luxul în mâncare şi condimente, îmbuibarea şi beţia.

Armele cu care se taie această patimă sunt înfrânarea şi postul.

Trupul nostru simte. Simţurilor le slujesc nervii şi organele de simţ. Patimile care le atacă pe acestea sunt multe. Fiecare simţ - ochiul, urechea, gustul are sminteala sa; iar patima lor comună este patima excitării plăcute a simţurilor, altfel spus a plăcerii simţurilor. Arma cu care trebuie înarmată această parte se numeşte la Sfinţii Părinţi paza simţurilor, mai ales a văzului şi auzului, de toate impresiile smintitoare, mai ales prin mijlocirea însingurării şi ferirea de întâlnirea cu lucrurile, persoanele şi locurile smintitoare.

Trupul nostru se mişcă. Organele mişcării sunt mâinile şi picioarele, cu muşchii şi oasele lor. Patimile care atacă această parte sunt, pe de o parte, lenevia şi somnolenţa, pe de alta agitaţia, patima jocurilor şi distracţiilor, dansul, actoria, bătăile şi aşa mai departe. Armele cu care trebuie apărată această parte a trupului sunt: osteneala, privegherea, metaniile, regularitatea serioasă a mişcărilor.

Trupul are limbă - organul cuvântului. Patimile ce năvălesc asupra ei sunt: vorbirea în deşert, clevetirea, certurile, hulele. Arma cu care trebuie apărată ea este tăcerea înţeleaptă a gurii.

Acesta este trupul nostru; acestea sunt patimile lui şi acestea sunt armele împotriva lor. Suma acestor nevoinţe se cheamă la Sfinţii Părinţi nevoinţe trupeşti. Aşadar pe trup trebuie să punem frâul şi să îl învăţăm cu viaţa evlavioasă. Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele (Gal. 5, 24).

Să trecem la suflet. Aici, pe primul loc vine închipuirea împreună cu memoria: magazinul sufletesc împreună cu ghidul comorilor lui. Patimile care tulbură această capacitate a sufletului sunt: visarea, împrăştierea sau răpirea minţii, fantezia aprinsă de citirea romanelor şi de discuţiile deşarte. Arma împotriva lor este luarea-aminte sau trezvia, împreună cu privegherea duhului.

După închipuire urmează discernământul cu raţiunea, prin care este cunoscut cu gândul orice lucru. Vrăjmaşii care le vatămă sunt: iscodirea deşartă, îndoiala, trufia, încrederea doar în sine, încăpăţânarea în păreri, lipsa convingerilor. Armele cu care trebuie ele înarmate sunt: citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Părinteşti, discuţia cu oameni încercaţi în viaţa duhovnicească, supunerea propriului discernământ faţă de glasul Bisericii.

Lângă discernământ vine voinţa - capacitatea făptuitoare de a voi şi a întreprinde. Patimile care o chinuie sunt: grija de multe, lăcomia, nesupunerea, obrăznicia.

Arma împotriva lor este ascultarea în toate privinţele, altfel spus supunerea faţă de rânduielile legiuite - obştească, bisericească şi cea dată de părintele duhovnicesc.

In continuare vine gustul - capacitatea de a cunoaşte plăceri estetice. Patimile care îl biruiesc sunt: iubirea de modă, scliviseala, patima distracţiilor, a balurilor, a teatrelor. Armele duhovniceşti pentru paza lui sunt: cântarea duhovnicească, icoanele şi mai ales mersul la biserică, prin care gustul nepervertit capătă satisfacţia cea mai deplină.

Acesta este sufletul; acestea sunt patimile lui; acestea sunt armele împotriva lor. Toate aceste arme luate împreună alcătuiesc cercul nevoinţelor sufleteşti, prin mijlocirea cărora II proslăvim pe Dumnezeu şi în sufletele noastre (v. I Cor. 6, 20), totodată câştigăm sufletele noastre (v. Evr. 10, 39) şi le curăţim (v. I Petr. 1, 22).